PROFIL ARTISTIC
COREPETITIE
Liora Maurer
Liora Maurer, născută în Tel Aviv, a devenit parte a Operei Metropolitan ca dirijoare asistent în 2008-2009. A avut numeroase opere la Met, cele mai importante fiind faimoasa La Boheme a lui Franco Zeffirelli, Satyagraha a lui Phillip Glass, care vor fi în curând lansate şi pe DVD, Stiffelio a lui Verdi şi opera Madame Butterfly a lui Puccini (cu minunata versiune vizuală realizată de Anthony Minghella)- ambele dirijate de Placido Domingo. Doamna Maurer a fost pianist şi antrenor/coach în workshopul pentru Two Boys/Doi Băieţi, noua operă a lui Nico Muhly, co-producţie Met şi Opera Naţională Engleză, înainte ca aceasta să aibă premiera la Opera Naţională Engleză încununată de succes vara trecută. Two Boys/Doi Băieţi va avea premiera în SUA, la Met, în 2013.
Înainte de a colabora cu Met, Liora Mauer a fost dirijor asistent la Opera New York City pentru stagiunea 1997-1998. A fost de asemenea acompaniator recitativ în Viaggio a Reims de Rossini, la care a colaborat cu Phillip Gossett, în L’elisir d’amore a lui Donizetti şi Le Nozze di Figaro si Don Giovanni ale lui Mozart. În 2001 Revista Opera declara în recenzia pentru Don Giovanni că „Liora Maurer a oferit un continuo de clavencin”, iar Revista New York a i-a lăudat stilul pentru „inserarea de podoabe strălucite”. Liora a contribuit de asemenea şi la pregătirea muzicală a transmisiunilor TV pentru Paul Bunyan (de Benjamin Britten) şi Tosca (de Puccini) din cadrul Operei din New York.
În 1999, Liora Maurer a fost invitată să pregătească totodată să susţină un recital în premieră americană în cadrul Festivalului Spoleto din Statele Unite: Die Bürgschaft a lui Kurt Weil, în regia muzicală a lui Julius Rudel. Succesul major al operei a condus la prima înregistrare pentru publicul larg, difuzată în vara lui 2000 sub casa de producţii EMI şi având-o pe doamna Maurer la pian ca parte a Orchestrei Festivalului Spoleto. Anul următor, maestrul Rudel a invitat-o să pregătească aceeaşi operă pentru Opera din Pittsburgh.
În afară de Placido Domingo şi Julius Rudel, Liora a mai lucrat cu dirijori faimoşi precum Garz Bertini. Stephen Lord, Marco Armiliato, Stuart Bedford, Emmanuel Joel, George Manahan, Paul Nadler, Riccardo Frizza şi Lucy Arner. Doamna Maurer a colaborat şi cu solişti de excepţie printre care Violeta Urmana, Stephanie Blythe, Marcelo Alvarey, Denise Graves, Alexandrina Pendatschanska, Joseph Calleja, Kassimira Stozanova, Liping Zhan, Sion O’Neill, Raul Gimenez, Barry Banks, Matthew Polenzani, Mariusz Kwiecien, Jaes Morris, Louis Quilico. Dintre instituţiile cu care a lucrat, menţionăm Opera Seattle, Wolf Trap Company, Opera Omaha, Opera Cleveland şi New Israeli Opera.
Liora Maurer este în prezent profesor la International Vocal Arts Institute, ceea ce a adus colaborări cu diverse nume faimoase din operă (Sherrill Milnes, Renata Scotto, Mignon Dunn, Federico Davia şi Renato Capecchi). A ţinut numeroase concerte peste tot în lume, inclusiv în Israel, Germania, Spania, Japonia, Italia, Peru şi Puerto Rico. Liora Maurer a absolvit Academia Rubin din Tel Aviv şi deţine un Master în Muzică la Manhattan School of Music, unde a beneficiat de bursă completă. Este deţinătoarea a numeroase premii, inclusiv a unei burse a Fundaţiei Americano- Israeliene.Vezi aici pagina de facebook a artistei:
TEHNICA VOCALA
ROCKWELL BLAKE
„Cavaliere Ufficiale” al Ordinlui de Merit al Republicii Italia pentru „serviciile excelente pentru muzica italiană”, Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze pentru contribuţia nemaipomenită la „cultura din Franţa şi din lume”, Doctor Honoraris în Muzică al State University of New York, Plattsburgh pentru „contribuţia extraordinară în arta bel- canto” – acestea sunt doar câteva din onorurile conferite tenorului Rockwell Blake pe parcusul celor 35 de ani de carieră. În toţi aceşti ni, domnul Blake a fost aplaudat în concerte de operă şi recitaluri pe toate scenele majore din lume. A deţinut roluri principale în peste 50 de opere din repertoriul său mult apreciat, inclusiv opere mai puţin cunoscute precum Mitridate, Re di Ponto şi Zaide (Mozart), L’Infedelta Delusa (Haydn), Il Furioso all’Isola San Domingo şi Marin Faliero (Donizetti), Il Pirata (Bellini), Il Crociato in Egitto, Les Huguenot’s şi Robert le Diable (Meyerbeer). Ca principal exponent al rolurilor de tenor din operele lui Rossini, Rockwell Blake a inclus în repertoriul său 17 opere, 10 concerte şi numeroase cântece ale compozitorului. În parte graţie lui multe din operele „uitate” ale lui Rossini şi altor compozitori au devenit opere centrale ale unor teatre dramatice majore din lume. Astăzi, nu doar că melomanii pot aprecia Il Barbiere di Seviglia sau Les Huguenots, aşa cum au fost compuse de Rossini şi Meyerbeer, dar pot asculta cu regularitate şi opereşe mai puţin faimoase ale lui Rossini- capodopere napolitane, milaneze, veneţiene şi franceze restaurate la splendoarea originară.
Sub îndrumarea Renatei Carisio Booth, tenorul a studiat muzică în Plattsburgh, New York, oraşul natal. Cariera în muzică a inceput-o la vârsta de 23 de ani. În urma câştigării a două premii de prestigiu, George London Awards în 1974 şi 1975, a fost invitat de George London să debuteze solo ca Lindoro în Italiana in Algeri (Rossini), operă din stagiunea 1976- 1977 a Kennedy Cntre din Washington D.C. Încă de la debut era previzibil că Rockwell Blake putea performa cum niciun alt tenor nu ar fi putut vreodată. Criticii l-au aplaudat pentru „abordarea uimitoare a unui stil colorat, un gen greu de găsit acum” şi a fost lăudat ca „tenorul fenomen cu o coloratură variată, înaltă şi eroică pe care l-a aşteptat lumea de la reinvetarea Secolului al VIII-lea/OTTOCENTO”. Cu o tehnică perfectă, o varietate de octave de 2 ½ şi o flexibilitate vocală uimitoare, Rockwell Blake a făcut posibilă revigorarea a numeroase opere mai puţin cunoscute ale lui Mozart, Donizetti, Bellini, Meyerbeer şi Rossini. De fapt, abia în rolul lui ca Almaviva din Barbiere di Siviglia – operă reintrodusă de Metropolitan special pentru Blackwell, aria de tenor de 8 minute a ultimului act, „Cessa di piu resistere” (scrisă pentru legendarul Manuel Garcia) a fost reintrodusă: din cauza dificultăţii crescute a acestei arii incredibile, majoritatea artiştilor au optat pentru scoaterea ei din piesă încă de la premiera mondială din 1816.
Cu 10 ani înainte de a se retrage, tenorul s-a concentrat pe repertoriul neglijat al operelor franceze timpurii, compuse pentru o voce de tenor rar întâlnită în zilele noastre. Cel mai recent, Blackwell a deţinut rolul lui Raoul din extrem de dificila operă Les Huguenots a lui Meyerbeer. Aceste roluri au fost îndelung aşteptate, apoi aclamate întrucât Blackwell a restaurat rolul pe tiparul compus de Meyerbeer pentru renumitul tenor Adolphe Nourrit. Blake a primit creditul pentru această revigorare câştigând înregistrări sub EMI. Prima înregistrate cu EMI, Rockwell Blake, Air d'Opéras français, cu Orchestra Filarmonică din Monte Carlo, a câştigat prestigiosul Diapason d'Or de l'Aneé: s-a distins ca cea mai bună lansare din domeniul operei pentru anul 1994. Înregistrarea La Dame Blanche a lui Boieldieu a fost distinsă cu Cea mai bună înregistrare clasică a anului 1997 de către Les Victoire de la Musique. Menţionăm printre astfel de premii şi Grand Prix du Disque" al “Academie Charles Cros”, “Grand Prix du Palmares des Palmares” , două premii de top franceze în domeniul înregistrărilor, şi “Timbre Platine” al Operei Internaţionale.
În ultimii 10 ani, domnul Blake a adăugat o nouă cale traseului său professional, ca professor pentru tinerii artişti. A acceptat invitaţii din partea As.Li.Co, centrul de antrenamente al Operei Italiene din Milan- unde a ţinut lecţii de măiestrie, din partea Conservatoriului Naţional din Paris, Santa Cecilia în Roma, Duke University of North Carolina, State University of New York, Fundaţia Kansai pentru Arte şi Cultură din Osaka (Japonia), Opera de Stat din Hamburg, programului pentru tineri artişti ai Operei Lirice din Chicago şi a programului Merola al Opere din San Francisco. Recent, a început să predea unui grup internaţional de studenţi în arta canto la studioul său privat.





